Ce poate indica fiecare metodă și de ce rezultatele lor nu sunt echivalente.

Metodele analitice folosite pentru caracterizarea peptidelor de cercetare nu sunt interschimbabile. Fiecare oferă un tip specific de informație, iar rezultatele lor nu se pot echivala între ele.

HPLC separă componentele probei și arată raportul dintre compusul principal și impuritățile înrudite. Rezultatul este un procent de puritate cromatografică. HPLC nu confirmă însă identitatea compusului și nu măsoară masa netă din flacon.

Spectrometria de masă (MS) măsoară masa moleculară și confirmă identitatea secvenței. Un spectru corect nu spune nimic despre proporția impurităților sau despre cantitate.

Analiza de aminoacizi (AAA) determină conținutul real de peptidă din material, separând peptida propriu-zisă de apă, săruri și contraioni reziduali. Este singura dintre cele trei care răspunde la întrebarea „câtă peptidă există efectiv”.

În practică, un raport complet combină cel puțin două metode: una pentru identitate, una pentru puritate, ideal și una pentru conținut. Un COA care raportează un singur rezultat, indiferent cât de bun, oferă o imagine parțială a materialului de cercetare.